BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

dușấș, dușấșuri, s.n. (înv.) noroc, șansă. Vezi definitia »

suitáș, suitáșe, s.n. (reg.) șiret îngust de lână, de mătase sau de fir folosit ca ornament la îmbrăcăminte; sărad, ornament. Vezi definitia »

ȚÂNȚĂRÁȘ, țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar¹. – Țânțar¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș. Vezi definitia »