AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto¹- + mișcare. Vezi definitia »

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost. Vezi definitia »

VUÍRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui. Vezi definitia »

PREVALÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. Vezi definitia »

SFETERISÍRE, sfeterisiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfeterisi și rezultatul ei. – V. sfeterisi. Vezi definitia »