TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience. Vezi definitia »

GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică. Vezi definitia »

PARAFÉRNĂ s.f. Avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. [< fr. parapherne, cf. gr. parapherna < para – lângă, pherne – dotă]. Vezi definitia »

PLÁNTĂ², plante, s. f. Față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante. Vezi definitia »

MÍZĂ s. f. 1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise) Vezi definitia »