Definita cuvantului desăvârșire
DESĂVÂRȘÍRE, desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu desăvârșire
concatenáre s. f., g.-d. art. concatenắrii; pl. concatenắri Vezi definitia »
TELEGRAFIÉRE s.f. Acțiunea de a telegrafia și rezultatul ei. [< telegrafia]. Vezi definitia »
TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Vezi definitia »
Încunoștițare prealabilă făcută unui angajat de către cel ce angajează cu privire la intenția de a-i desface contractul de muncă Vezi definitia »
OFICIALIZÁRE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa. Vezi definitia »