AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură]. Vezi definitia »

HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie. Vezi definitia »

OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

RACHIERÍE², rachierii, s. f. (Înv.) Fabrică sau depozit de rachiu. [Pr.: -chi-e-] – Rachiu + suf. -erie. Vezi definitia »

REDÁCȚIE s.f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă, într-o editură etc. ♦ Local unde sunt instalate birourile redactorilor unei reviste, unui ziar etc. 2. Redactare. [Gen. -iei, var. redacțiune s.f. / cf. fr. rédaction]. Vezi definitia »