CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation. Vezi definitia »

CENOLOGÍE s. f. studiu al comunităților vegetale și animale. (< fr. cénologie) Vezi definitia »

mânzăláie s.n. pl. (reg.) firele care rămân afară din spată pe războiul de țesut. Vezi definitia »

ARMURĂRÍE s. f. 1. profesiunea armurierului. 2. fabricare, comerț de arme. (< fr. armurerie) Vezi definitia »

POLÚȚIE s.f. Scurgere spontană a lichidului seminal la bărbați. [Gen. -iei, var. poluțiune s.f. / cf. fr. pollution, lat. pollutio – pată]. Vezi definitia »