AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

pomăzuitór, pomăzuitóri, s.m. (înv.) persoană care pomăzuiește, care sfințește, consacră. Vezi definitia »

INSONÓR, -Ă adj. (tehn.) 1. lipsit de sonoritate, de rezonanță, de acustică. 2. (despre materiale) care amortizează sunetele; fonoizolant. (< fr. insonore) Vezi definitia »

TRANSDUCTÓR s.n. (Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (Telec.) Amplificator magnetic. [< fr. transducteur]. Vezi definitia »

JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. justificativ. (< fr. justificateur) Vezi definitia »