WEBERMÉTRU, webermétre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea variației fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter. Vezi definitia »

HOMOIOHÍDRU, -Ă adj. (despre plante, bacterii, alge) adaptat la factorii de umiditate ai mediului prin modificarea concentrației sucului celular cu umiditate constantă. (< fr. homoiohydre) Vezi definitia »

ACROMOCÉNTRU s. n. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină. (< fr. achromocentre) Vezi definitia »

SÍSTRU s. n. instrument muzical la vechii egipteni și sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. (< fr. sistre, lat. sistrum) Vezi definitia »

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. Vezi definitia »