TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre. Vezi definitia »

HOMOCÉNTRU s. n. (mat.) centru comun mai multor cercuri. (< fr. homocentre) Vezi definitia »

IDOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris) Vezi definitia »

MILILÍTRU s. m. unitate de măsură pentru capacități, a mia parte dintr-un litru. (< fr. millilitre) Vezi definitia »

TETRAMÉTRU s. m. vers clasic greco-latin din patru unități metrice trisilabice sau șase bisilabice. ◊ vers din patru unități metrice. (< fr. tétramètre) Vezi definitia »