CĂCĂTÓR, CĂCĂTOÁRE, căcătóri, căcătoáre, adj. Care produce diaree. (din căca) Vezi definitia »

pătrămășitór, -oáre, s.m. și f. (reg.) persoană foarte cheltuitoare, risipitoare. Vezi definitia »

BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor. Vezi definitia »

LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris. Vezi definitia »

AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromoteur. Vezi definitia »