MANTÁ s. f. 1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției. 3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). 5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță. (< fr. manteau) Vezi definitia »

DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter) Vezi definitia »

INJECTÁ vb. I. 1. tr. A introduce un lichid cu seringa într-un corp, într-o rană etc. ♦ A introduce ceva prin presiune într-un corp. 2. refl. (Despre ochi) A se înroși, a se congestiona. [< fr. injecter, cf. lat. in – în, iactum < iacere – a arunca]. Vezi definitia »

REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter. Vezi definitia »

AJANTA [adʒánta], localit. în S Indiei (Mahārāshtra), în NE Pod. Deccan, în culmea muntoasă cu același nume, celebră prin cele 29 de temple și mănăstiri rupestre ornamentate cu sculpturi și fresce (sec. 3 î. Hr. – 7 d. Hr.), chintesență a artei vechi indiene. Vezi definitia »