scoifúră, scoifúre, s.f. (reg.) carapacea broaștei țestoase. Vezi definitia »

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »

BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence]. Vezi definitia »

DÉMĂ, deme, s. f. Unitate administrativ-teritorială în Grecia antică și în Imperiul Bizantin. – Din fr. dème. Vezi definitia »

STEATOLÍZĂ s. f. proces de dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. (< fr. stéatolyse) Vezi definitia »