TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ. Vezi definitia »

gândăcí vb. IV (înv.) a lucra încet și tacticos; a (se) mocăi. Vezi definitia »

lugáci (lugáci), s. m. – 1. (Banat) Varietate de spin, Dipsacus, silvestris. – 2. (Bucov.) Pițigoi, Pyrrhula vulgaris. Bg. lugačka, din bg., sb. lug „imaș” (Candrea; Scriban). Vezi definitia »

ARMÓNICI s. f. pl. v. armonic [în DN]. Vezi definitia »

haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv. Vezi definitia »