ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. Vezi definitia »

ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme) Vezi definitia »

s.m. Membru al cultului mesianic – Mesia + suf. -nic. Vezi definitia »

FERIMAGNETÍSM s. n. formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifică feritelor. (< fr. ferrimagnétisme) Vezi definitia »

POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme. Vezi definitia »