SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti. Vezi definitia »

CIUMÁRE s. f. (Bot.; reg.) Ciumărea. Vezi definitia »

RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba]. Vezi definitia »

CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris, -em. Vezi definitia »

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Ne- + îndemânare. Vezi definitia »