dușmán (-ni), s. m. – Inamic, vrăjmaș. – Mr. dusman. Tc. (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dušman. – Der. dușmancă, s. f. (inamică, vrăjmașă); dușmănesc, adj. (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adv. (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adj. (ostil); dușmăni, vb. (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, s. f. (vrăjmășie); îndușmăni, vb. (a învrăjbi). Vezi definitia »

CALACÁN s. n. v. calaican. Vezi definitia »

ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman. Vezi definitia »

TAMÁN adv. (Pop.) 1. Tocmai, întocmai, chiar, exact. 2. În special, mai ales. 3. De-abia, într-un târziu, numai. – Din tc. tamam. Vezi definitia »

CRĂPCEÁN, crăpceni, s. m. Diminutiv al lui crap; crap mic, crăpuștean. – Din crap. Vezi definitia »