albaiuliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. albaiuliéncei; pl. albaiuliénce (-li-en-) Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ s. f. totalitatea metodelor electrochimice în analiza chimică cantitativă; analiză electrochimică. (< germ. Elektroanalyse, fr. électro-analyse) Vezi definitia »

BUCÓLICĂ, bucolice, s.f. – V. bucolic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

leásă (lése) s. f. – 1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. Sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 și 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ „pădure”, cf. slov., rus. lĕs „pădure”, de unde și leasă, s. f. (desiș). Vezi definitia »

TAUTOGRÁMĂ s.f. (Lit.) Specie de poezie în care poetul trebuie să întrebuințeze numai cuvinte care încep cu aceeași literă. [< fr. tautogramme]. Vezi definitia »