DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »

RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche]. Vezi definitia »

BALÉSTRĂ s. f. 1. balistă. 2. salt, fandare la scrimă. (< it. balestra) Vezi definitia »

BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose. Vezi definitia »

scofáină², scofáine, s.f. (reg.) scofală, pricopseală. Vezi definitia »