Definita cuvantului rond
ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (4) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rond
ȘTAND s.n. v. stand. Vezi definitia »
ȘALÁND, șalande, s. n. Navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: șalándă s. f.] – Din fr. chaland. Vezi definitia »
CAPITÁLBAND s. n. șiret lat cu margine rotundă îngroșată, la extremitățile cotorului unei cărți legate. (< germ. Kapitalband) Vezi definitia »
IEȘÍND, ieșinduri, s. n. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșitură. – V. ieși. Vezi definitia »
CHANSON DE ROLAND [șãsõ dö rolã], poem epic anonim francez din ev. med. (probabil sec. 12). Evocă patetic luptele lui Carol cel Mare în Spania împotriva sarazinilor, relevînd faptele de eroism ale cavalerului Roland. Vezi definitia »