NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ) Vezi definitia »

RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif]. Vezi definitia »

CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit]. Vezi definitia »

INTENSÍV, -Ă adj. 1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție pe o suprafață de teren. 2. (fiz.; despre mărimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă. (< fr. intensif) Vezi definitia »

părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar. Vezi definitia »