COPROLOGÍE s. f. 1. studiu chimic și bacteriologic al materiilor fecale. 2. scatologie (1). (< fr. coprologie) Vezi definitia »

SIALOGRAFÍE s.f. (Med.) Explorare radiologică a glandelor salivare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. sialographie, cf. gr. sialon – salivă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ablepsíe s. f. cecitate (1). (< fr. ablepsie) Vezi definitia »

DECREPITÁȚIE s.f. Decrepitare. [< fr. décrépitation]. Vezi definitia »

ciníe (ciníi), s. f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua). Vezi definitia »