KARIBÚ s. m. ren din Canada. (< germ. Karibu) Vezi definitia »

BREBU 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe Pogăniș; 1.436 loc. (1991). Stație de c. f. Biserică (sec. 18). 2. Com. în jud. Prahova; 8.302 loc. (1991). Expl. de bentonite. Mănăstire ctitorită de Matei Basarab către 1650; restaurată în 1958-1962. Casa domnească adăpostește un muzeu. Vezi definitia »

ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”). Vezi definitia »

BARBU, Nicolae I. (n. 1908, sat Cîrstănești, jud. Vîlcea), filolog român. Prof. univ. la București. Lucrări de lingvistică („Sintaxa limbii române după metoda istorico-stilistică”, „Tema latină”), studii consacrate literaturilor antice („Dualismul tragediei lui Sofocle”, „Valori umane în literatura greacă”). Vezi definitia »

ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu. Vezi definitia »