Definita cuvantului deductiv
DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu deductiv
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif. Vezi definitia »
EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo]. Vezi definitia »
FEDERATÍV, -Ă adj. federal (2). (< fr. fédératif) Vezi definitia »
RECAPITULATÍV, -Ă adj. Care recapitulează; pentru recapitulare; (p. ext.) rezumativ. [< fr. récapitulatif]. Vezi definitia »
CONSULTATÍV, -Ă adj. (Despre un organ numit sau ales) Chemat să-și dea avizul numai la anumite chestiuni. ◊ Vot consultativ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare, într-o discuție etc. [Cf. fr. consultatif, it. consultativo]. Vezi definitia »