Definita cuvantului rostuitor
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rostuitor
întâmplător, aleatoriu, norocos (vine din latinescul fortunatus, fortunata, fortunatum Vezi definitia »
SCUTIȘÓR, scutișoare, s. n. Strat de celule care separă embrionul bobului de grâu de restul miezului. – Din scut + suf. -ișor. Vezi definitia »
TERMOPLONJÓR, termoplonjoare, s. n. V. plonjor (2). Vezi definitia »
ZECIUITÓR, zeciuitóri, s. m. Dijmuitor; persoană însărcinată cu strângerea dijmei. (din zeciui) Vezi definitia »
OSTREICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu ostreicultura. [Pron. -tre-i-. [< fr. ostréiculteur]. Vezi definitia »