PROSCRÍPTOR s.m. Cel care făcea proscripțiile. [< lat. proscriptor, cf. fr. proscripteur]. Vezi definitia »

PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor. Vezi definitia »

MIRADÓR, miradoare, s. n. 1. Încăpere deschisă pe terasele clădirilor, având rol de belvedere. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr. mirador. Vezi definitia »

ORDINATÓR s.n. Calculator electronic. [< fr. ordinateur]. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio². ♦ (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur. Vezi definitia »