Definita cuvantului rotație
ROTÁȚIE, rotații, s. f. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mișcă rămâne la distanță constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mișcare de rotire a unui corp ceresc în jurul axei sale sau în jurul altui corp ceresc. ◊ Perioadă de rotație = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotație completă în jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii. ◊ Loc. adv. Prin rotație = cu schimbul, revenind pe rând. 3. Alternare sau succesiune metodică a culturilor agricole în timp, pe același teren, în cadrul unui asolament, stabilite în funcție de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obține recolte mari și a menține fertilitatea solului. 4. (În sintagma) Rotația capitalului = circuitul capitalului industrial, privit ca un proces care se repetă periodic. Rotația mijloacelor circulante = proces de schimbare succesivă, neîntreruptă a formelor funcționale pe care le îmbracă mijloacele circulante în trecerea lor din sfera circulației. – Din fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rotație
TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorată persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassémie. Vezi definitia »
FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. – Flacără + suf. -ie. Vezi definitia »
CARMANGERÍE, carmangerii, s. f. 1. (Înv.) Măcelărie (1). 2. Restaurant în care se prepară și se servesc specialități din carne.- Carmangiu + suf. -erie. Vezi definitia »
CHERATODERMÍE s.f. (Med.) Hiperplazie a stratului cornos, cuprinzând o anumită zonă. [< fr. kératodermie]. Vezi definitia »
oráție (-íi), s. f.1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z