zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre Vezi definitia »

COLABORATÓR, -OÁRE, coaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur. Vezi definitia »

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »

TENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore]. Vezi definitia »

polizor, polizoare s. n. (intl.) anchetă. Vezi definitia »