TIC s. n. 1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi. 2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. 3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< fr. tic) Vezi definitia »

DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [Var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique. Vezi definitia »

BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique. Vezi definitia »

INTERMETÁLIC, -Ă adj. (Despre suprafața care separă două metale) Lipit prin sudură sau printr-un alt procedeu. [Cf. fr. intermétallique]. Vezi definitia »

ANTIMITÓTIC, -Ă adj., s. n. 1. (substanță, factor) care împiedică mitoza. 2. (medicament) în tratamentul unor forme de cancer. (< fr. antimitotique) Vezi definitia »