-CÉL elem. „tumoare”, „hernie”. (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură) Vezi definitia »

ALEXĂNDREL, domn al Moldovei (1449, 1452-1454, 1455). Înfeudat polonilor, care l-au susținut împotriva lui Bogdan II. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

VINEȚÉL, -ÍCĂ, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vânăt. Vezi definitia »

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge). Vezi definitia »