IBRICÉL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric. – Ibric + suf. -el. Vezi definitia »

ANOFÉL, anofeli, adj. m. (În expr.) Țânțar anofel = țânțar care propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Fr. anophèle (< gr.). Vezi definitia »

torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani. Vezi definitia »

REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle. Vezi definitia »

HEDROCÉL s. n. hernie a intestinului prin anus. (< fr. hédrocèle) Vezi definitia »