Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – V. declina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
ADMIRÁRE s. f. (Înv.) Admirație. – V. admira. Vezi definitia »
IMPALUDÁRE, impaludări, s. f. Apariția și înmulțirea cazurilor de malarie într-un teritoriu. – După fr., engl. impaludation. Vezi definitia »
EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca]. Vezi definitia »
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare. Vezi definitia »
FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă]. Vezi definitia »