FÚGĂ s.f. Compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. [< it. fuga, cf. fr. fugue < lat. fuga – urmărire]. Vezi definitia »

SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. – Din bg. scr. sukalo. Vezi definitia »

DÉMĂ s. f. unitate administrativ-teritorială în vechea Atică și în Imperiul Bizantin. (< fr. déme, cf. gr. demos, popor) Vezi definitia »

-FÁZĂ² elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis) Vezi definitia »

CUÉSTĂ s.f. (Geol.) Formă de relief ca un povârniș, apărută într-o regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților. [< sp. cuesta]. Vezi definitia »