DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Var.: (înv.) decérne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere. Vezi definitia »

căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit). Vezi definitia »

albina = subst. comun. fem. /insecta de marime mica cu un ac in spate folosit de ea pentru aparare. Produce miere necesara omului :prin culegerea nectarului florilor; Vezi definitia »

DĂUNÁ vb. tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună) Vezi definitia »

CONGESTIONÁ vb. I. refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde, a se înroși la față. [Pron. -ti-o-. / < fr. congestionner]. Vezi definitia »