ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »

SOMNULÉȚ² s. n. Somnișor². – Somn² + suf. -uleț. Vezi definitia »

ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț¹. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț) Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »

DANȚ s. n. v. dans. Vezi definitia »