zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe Vezi definitia »

fugáreț (reg.) adj. m., pl. fugáreți; f. fugáreță, pl. fugárețe Vezi definitia »

CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat. Vezi definitia »

obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare). Vezi definitia »

șirăgúț, șirăgúțe, s.n. 1. (înv.) armată mică, unitate militară mică. 2. (reg.) sumă, mulțime mică. Vezi definitia »