FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) Vezi definitia »

ACANTOFÓR, -Ă adj. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer. (< fr. acanthophore) Vezi definitia »

IMPLORATÓR, -OÁRE adj. care imploră. (< fr. implorateur) Vezi definitia »

CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care prevede cu precizie ceea ce se poate întâmpla; (spirit) pătrunzător, limpede. [După fr. clairvoyant, it. chiarveggente]. Vezi definitia »

ADIATÓR, adiatoare, s. n. Aparat simplu pentru efectuarea operațiilor de adunare și de scădere. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adiateur. Vezi definitia »