înghebejít, -ă, adj. (reg.) 1. încolțit (prins într-un colț). 2. înghesuit, îndesat. Vezi definitia »

MICROLÍT s.n. 1. Unealtă de piatră cioplită, de mici dimensiuni, folosită în comuna primitivă. 2. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, care se află în unele roci. [Pl. -ite, -ituri, (s.m.) -iți. / < fr. microlithe, germ. Mikrolith, cf. gr. mikros – mic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

BANDÍT, bandiți, s. m. Tâlhar. – Fr. bandit. Vezi definitia »

ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit]. Vezi definitia »

POICHILOCÍT s.n. Globulă roșie cu aspect de obicei piriform, care apare în unele anemii. [Pron. po-i-. / < fr. poïkilocyte, cf. gr. poikilos – variat, kytos – celulă]. Vezi definitia »