SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium. Vezi definitia »

IMPLÚVIU, impluvii, s. n. Bazin amenajat în atriumul locuințelor romane, în care era colectată apa de ploaie. – Din lat. impluvium. Vezi definitia »

PELERINÁGIU s.n. v. pelerinaj. Vezi definitia »

edechíu, edechíi, s.m. (înv.) slujitor cu rang inferior la curtea domnească. Vezi definitia »

víciu (-ii), s. n. – Defect, cusur. – Var. vițiu. Fr. vice, lat. vitium. – Der. (din fr.) vicia, vb.; vicios, adj. Vezi definitia »