făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”. Vezi definitia »

MACCHIAIÓLI s. m. pl. grup de pictori italieni din Florența, din sec. XIX, care cultivau o pictură apropiată de cea a impresioniștilor. (< it. macchiaioli) Vezi definitia »

MOȘMOLÍ vb. IV. v. moșmoni. Vezi definitia »

ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. Vezi definitia »

SIMILI- Element de compunere însemnând „asemănător”, „la fel” care servește la formarea unor substantive. – Din fr. simili-. Vezi definitia »