Definita cuvantului dezinteres
DEZINTERÉS s. n. Lipsă de interes (față de cineva sau de ceva); indiferență, nepăsare. – Din dezinteresa (derivat regresiv).

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dezinteres
LÍMES s. n. Sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau dintr-un val de pământ, construit la granițele provinciilor. – Cuv. lat. Vezi definitia »
MINISTRÉS s.n. Stres de proporții reduse. [Cf. engl. ministress]. Vezi definitia »
ALKAMENES (c. 440-c. 400 î. Hr.), sculptor atenian. Elev, colaborator și rival al lui Fidias. A lucrat la refacerea monumentelor de pe Acropole. Opere în marmură, bronz și în tehnica chriselefantină („Prokné și Itys”, „Hermes”, „Ares”, sculpturi de atleți). Vezi definitia »
BÖMCHES [bömhies], Friedrich (n. 1916, Brașov), pictor german din România. Peisaje, compoziții și portrete expresioniste, urmărind respectarea realității într-o atmosferă de clarobscur dramatic („Cap de țăran”). Vezi definitia »
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ◊ Proces de producție = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relații reciproce determinate și acționează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricație; Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri] – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z