COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum. Vezi definitia »

convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire. Vezi definitia »

adjuvánt² s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte Vezi definitia »

REFLECTORIZÁNT, -Ă adj. Reflectant. ♦ Placă reflectorizantă = strat de material plastic transparent și colorat în care au fost înglobate bile micuțe de sticlă, folosit în semnalizarea rutieră. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum. Vezi definitia »