dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn). Vezi definitia »

BOHÉMOND I [bóemunt] (c. 1050-1111), conducător normand din Italia de Sud. Participant la prima cruciadă (1096-1099); a întemeiat principatul Antiohiei, al cărui prim conducător a fost (1098/1099-1111). Vezi definitia »

MÍDI adj. inv., s. n. (fustă, palton etc.) (de lungime) intermediară între mini și maxi (până la jumătatea gambei). (< fr., engl. midi) Vezi definitia »

NEVEDÍ vb. IV v. năvădi. Vezi definitia »

smardi, smardesc v. t. (intl.) a lovi tare, a bate. Vezi definitia »