INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

NEGATIVÍSM s.n. 1. Atitudine de ignorare voită a calităților cuiva sau a ceva. 2. Tulburare psihică manifestată prin tendința bolnavului de a se opune oricărei solicitări din exterior. [Cf. fr. négativisme]. Vezi definitia »

TIROIDÍSM s. n. intoxicație cu produși de secreție ai tirodei. (< fr. thyroïdisme) Vezi definitia »

INTERVENȚIONÍSM s. n. Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat (cu scopul de a-l subordona sau de a schimba orânduirea). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionnisme. Vezi definitia »