HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc. Vezi definitia »

chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag. Vezi definitia »

a face clăbuci expr. a fi furios. Vezi definitia »

învârtíci s.n. (reg.) cui de lemn gros de la râșniță. Vezi definitia »

cobélci s.m. (înv.) păr de femeie făcut ca scoica melcului, învârtit, înfășurat astfel. Vezi definitia »