Definita cuvantului dibăci
DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dibăci
ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch) Vezi definitia »
tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”. Vezi definitia »
MÂLCÍ, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (datorită unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati. Vezi definitia »
MÂNÁCI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. – Mâna + suf. -aci. Vezi definitia »
pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă. Vezi definitia »