SPURCÁCI, spurcaci, s. m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate și albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcáci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci. Vezi definitia »

caríci (caríciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161. Vezi definitia »

scofârcí, scofârcésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ouă) a (se) strivi, a (se) terciui. 2. a scuipa des. Vezi definitia »

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic. Vezi definitia »

colcăcí, colcăcésc, vb. IV (reg.) a chinui pe cineva. Vezi definitia »