POLÚȘCĂ, poluște, s. f. Veche monedă rusească divizionară de aramă, care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din rus. poluška. Vezi definitia »

cárceră (cárcere), s. f. – Temniță. It. carcera. – Der. încarcera, vb. (a întemnița). Vezi definitia »

ESTAVÉLĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle) Vezi definitia »

NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura. Vezi definitia »

ALABANDÍNĂ s. f. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic. (< fr. alabandine) Vezi definitia »