PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka. Vezi definitia »

văcăríță s. (., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe Vezi definitia »

BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure]. Vezi definitia »

SIMPETÁLĂ, simpetale, adj. (Bot.; despre flori) Care are corola cu petale unite între ele. – Din germ. sympetal. Vezi definitia »

APOLOGÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creștine și care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumusețează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica]. Vezi definitia »