SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári. Vezi definitia »

PERIGLANDULÁR, -Ă adj. în jurul unei glande. (< fr. périglandulaire) Vezi definitia »

MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar) Vezi definitia »

haznadár, haznadári, s.m. (înv.) vistiernicul (păstrătorul tezaurului) Sultanului sau al domnului. Vezi definitia »

BRUDÁR, brudari, s. m. (Reg.) Cel care conduce un brod. – Din brod + suf. -ar. Vezi definitia »