MANDÁT s. n. 1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său. ♦ teritoriu sub ~ = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. funcție, putere pe care o deține un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat în fața justiției sau încarcerat. 4. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. ♦ ~ poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă. (< fr. mandat, germ. Mandat) Vezi definitia »

ACREDITÁT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita) Vezi definitia »

PAVÁT², -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava. Vezi definitia »

TITANÁT s. m. sare a acidului titanic. (< fr. titanate) Vezi definitia »

FERECÁT², -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca. Vezi definitia »